S-ar putea ca cel despre care am să scriu în această postare să vă fie cunoscut ca ziarist la unul dintre cotidienele on-line de sport. Nu această calitate îl recomandă pe Cristian Scutariu în cazul de faţă ci cea de free-rider în cel mai frumos sens cu putinţă. Pasiunea pentru motociclete nu poate fi înţeleasă aşa uşor de către orişicine ci doar de către cei care investesc suficienţi bani, timp şi multă dorinţă de libertate. Asta pentru că în cele mai multe dintre cazuri motocicleta imprimă acest aspect, cu toate că seamănă a clişeu. Geacă de motor, plete, pantaloni de piele, ţinte, un anumit gen de muzică … dar să revenim la subiect. Foarte puţine lucruri din cele enumerate mai sus sunt cele care m-au atras la acest temerar explorator modern.
Arhive lunare: martie 2019
Aventura unui microbuz scolar
” … riscant este sa stai si acasa. Decat sa stai deprimat acasa mai degraba traiesti periculos prin lume. … periculos pentru altii … pentru noi ni se pare normal. „
Asa isi incheie Stefan interviul acordat postului de televiziune Tvr Iasi acum trei luni in urma, unul dintre cei trei iesenii despre care am scris in postarea ” Cu Aro prin Siberia „ in expeditia intitulata sugestiv 4 Romani in Siberia, care au traversat de la un capat la altul Rusia, trecand prin Mongolia si mai apoi prin Kazakhstan, Kirgizstan, Tadjikistancu si alte state. Astfel Stefan si Iulian si-au dorit sa retraiasca senzatiile necunoscutului si adrenalina expeditiei intr-o noua provocare, de data aceasta pe alte doua continente, America de Sud si cea de Nord. Asa ca fara sa ezite dar luandu-si in calcul riscurile au pornit la prepararea unui microbuz de transport scolar, in speta tot un Aro modificat conform cerintelor de la inceputul anilor 2000, pentru aceasta noua aventura parte din vechea masina regasindu-se in acest nou proiect.
Statiunile montane si calea ferata
In zilele in care se discuta despre autostrazi si contructia acestora un articol legat de calea ferata din Romania poate parea neinteresant sau in contratimp cu evenimentele actuale. La fel si despre statiunile montane. Si totusi, daca analizam cele doua subiecte dintr-o perspectiva comuna, cel al accesului turistilor, vom constata ca singura varianta corecta din punct de vedere al impactului asupra mediului este calea ferata in defavoarea automobilului. Din multe puncte de vedere trenul ar trebui sa fie optiunea numarul unu atunci cand se doreste accesul intr-o zona montana sau o statiune aflata la altitudine. Pare greu de crezut dar realitatea o confirma. Exemplele sunt nenumarate in tari precum Elvetia si Austria. Daca mai punem si faptul ca Uniunea Europeana sustine transportul in comun in defavoarea automobilului cel putin din punct de vedere al poluarii atunci putem sa ne gandim mult mai serios in aceasta privinta.
Cand cerul e limita
” Am un sentiment puternic de smerenie atunci când urc pe munții cei mari; ei mă fac mai umil, sunt biserica mea ” – Alex Gavan
Nu stiu daca citatul de mai sus il defineste pe de-a intregul sau e doar o parte din omul, montaniardul, fotograful si speaker-ul motivational pe alpinistul Alex Gavan dar cu siguranta poate fi un reper in caracterizarea lui. Rasfoind paginile de media ale romanului care a urcat varfurile de peste 8000 m din zona Everestului fara masca de oxigen si citind cuvintele de mai sus mi-am amintit o replica din celebrul film „Sunetul Muzicii” in care Maica Stareta il da Mariei : „Urca orice munte, oricat ar fi de greu, urmeaza-ti calea, urmeaza-ti visul ! ” . Astfel am realizat pentru a nu stiu cata oara ca atunci cand faci lucrurile cu pasiune si stradanie, urmarindu-ti visele si idealurile este imposibil sa nu ajungi si in varful muntelui. Si ce munti a cucerit argeseanul Alex Gavan !
Pe Dunare la vale inotand
” Nimic măreţ nu se realizează uşor şi nimic măreţ nu se poate realiza de unul singur „ – Avram Iancu
Declaratie data pentru site-ul Adevarul
Cand rostim numele de Avram Iancu primul gand se indreapta catre eroul nostru national din timpul revolutiei din anul 1948 cunoscut in mentalul colectiv ca si Craisorul Muntilor datorita contributiei sale remarcabile la lupta de afirmare a drepturilor romanilor din Transilvania in special a celor din Tara Motilor. Cu toate acestea iata ca in ultimii ani acest nume este purtat cu rezultate mai mult decat notabile de un alt roman ce traieste la confluenta a doua tinuturi istorice, Muntenia si Transilvania, mai exact in orasul Petrosani unde isi desfasoara activitatea ca bibliotecar. Dar nu din acest motiv i-am dedicat aceasta postare ci din postura de aventurier in cel mai frumos sens al cuvantului si de inotator consemnat in cartea recodurilor.
Cu bicicleta pe doua continente
„După anii petrecuți prin pustiurile Americilor, parcă altfel apreciez masa luată alături de cei dragi, momentele simple, împărtășite cu cei cunoscuți, cu cei apropiați. Chiar dacă nu par fapte mărețe, în comparație cu traversarea a două continente, acestea sunt esența.”
Acestea sunt cuvintele alpinistului, cicloturistului și blogger-ului Radu Paltineanu din Piatra Neamt asa cum chiar el singur se caracterizeaza intr-unul dintre mesajele sale pe o retea de socializare care mi-au starnit si mai mult aprecierea fata de performantele sale. In randurile de mai jos m-am oprit asupra ipostazei de ciclist, in special asupra expeditiei sale pe doua continente, America de Nord precum si cea de Sud. In anul 2015 Radu Paltineanu isi propune sa fie primul roman care traverseaza cele doua Americi si nu oricum, pe bicileta !!! Pare de domeniul fantasticului dar iata ca dupa ce a parcurs 34.000 km si a traversat 22 de tari acesta se poate declara un invingator dupa mai bine de trei ani si 3 luni de calatorie.
Cu Loganu’ dupa bunicu
Cati dintre noi reusesc sa reziste in masina la un drum mai lung fara a se enerva sau fara a-si dori sa ajunga mai repede la destinatie? Cati dintre noi ar porni la un drum de 30.000 km cu o masina second-hand si fara a fi de fabricatie germana ? Cati dintre noi fac ceva in memoria unei rude care in viata ei a realizat ceva iesit din comun ? Sunt doar trei intrebari care imi vin in minte dupa ce am gasit aventura celor doi satmareni, gestul lor fiind in mare parte realizat si in memoria bunicului nu doar din spirit de aventura. Care bunic dupa ce a reusit sa evadeze dintr-un lagar din Siberia unde fusese deportat dupa cel de al doilea razboi mondial a izbutit sa ajunga inapoi acasa pe jos dupa mai bine de doi ani si jumatate !!!