Pentru ca e iarna chiar daca ceva cam saracuta in precipitatii dar si pentru ca de mult doream sa scriu despre performantele lui Bogdan Berende intr-un sport pe care multi dintre noi nici macar nu-l cunoastem exact daramite sa ni-l imaginam pe aceste meleaguri, m-am oprit azi la a relata succint cateva dintre performantele notabile ale bistriteanului mai sus mentionat.
Exista pe lume oameni care isi doresc sa-si impinga limitele la maxim, sa se autodepaseasca perpetuum, care isi doresc sa iasa din tipare si sa fie liberi, oameni care viseaza cu ochii deschisi, care isi planifica mare parte din viata pentru atingerea acelor obiective doar de ei stiute. Privind fotografia de mai sus si citind scurta explicatie alaturata ei: „Living the dream” am simtit ca cele enuntate mai sus se potrivesc perfect cu ultra-ciclistul Bagoly Levente. Isi traieste visul pedaland. Si nu doar din punctul A in punctul B, in drum sau de la servici ori de placerea unei plimbari de duminica, ci pedaland mii de kilometri asa cum s-a intamplat anul acesta la competitia Transcontinental Race 2019.
Nu sunt un specialist in domeniu si nici un practicant cu ani buni in spate de experienta in alergat dar cateva lucruri au iesit la iveala de cand am inceput sa alerg in mod constant de aproape 2 ani de zile. Povestea mea e relativ simpla. Dorinta de miscare intr-un moment in care imi doream cu ardoare acest lucru. Sa fac miscare. Dar nu orice fel de miscare. Ci una in care sa simt ca transpir, ca depun efort, ca scot din mine toate elementele nocive organismului si sa simt ca-mi imbunatasesc conditia fizica. Ajunsesem sa visez ca alerg. Cu toata dorinta mea izvorata din suferinta ma opreau niste dureri de spate care ma chinuiau de vreo 2 ani si imi dadusera intregul univers peste cap. E drept ca la momentul in care mi-am luat inima in dinti si mi-am propus sa alerg undeva in jur de 680 m prin 2017 incepusem sa ma simt mai bine dar nu banuiam unde am sa pot sa ajung.
” Am un sentiment puternic de smerenie atunci când urc pe munții cei mari; ei mă fac mai umil, sunt biserica mea ” – Alex Gavan
Nu stiu daca citatul de mai sus il defineste pe de-a intregul sau e doar o parte din omul, montaniardul, fotograful si speaker-ul motivational pe alpinistul Alex Gavan dar cu siguranta poate fi un reper in caracterizarea lui. Rasfoind paginile de media ale romanului care a urcat varfurile de peste 8000 m din zona Everestului fara masca de oxigen si citind cuvintele de mai sus mi-am amintit o replica din celebrul film „Sunetul Muzicii” in care Maica Stareta il da Mariei : „Urca orice munte, oricat ar fi de greu, urmeaza-ti calea, urmeaza-ti visul ! ” . Astfel am realizat pentru a nu stiu cata oara ca atunci cand faci lucrurile cu pasiune si stradanie, urmarindu-ti visele si idealurile este imposibil sa nu ajungi si in varful muntelui. Si ce munti a cucerit argeseanul Alex Gavan !
Zi de sambata de februarie in Sinaia. Soare fara nori , fara nici macar unul pe cer si fara vant. Fara pic de vant. Vizibilitate execelenta. De la Cota 2000 de langa telescaunul nou se putea vedea pana in Parang, cel putin 150 km in linie dreapta. Muntii Leaotei in stanga , Masivul Iezer Pausa in centru dreapta, Piatra Craiului ascunsa dupa crestele Bucegilor, Cozia in departare si undeva si mai departe Muntii Parang. Cuvintele sunt mult prea sarace chiar de prisos asa ca nu ma voi hazarda sa etichetetez peisajul ca fabulos sau incredibil pentru a nu demonetiza si mai mult cuvintele mult prea uzitate in mass-media in ultima perioada ci doar voi spune ca arata minunat. Continuă lectura
Turisma's Blog 